2. Nu sunt destul de maturi
Acesta este un alt argument de neconceput la care unii simt nevoia sa isi aplece urechea in zilele noastre. Nu sunt sigur daca avem nevoie doar de oameni maturi in cadrul misiunii deoarece adevarul acestui fapt este ca niciunul dintre noi nu este suficient de matur pentru aceasta mare insarcinare. Astazi Cristos are nevoie de fapt de oameni care sa mearga in misiune si sa raspunda plangerilor celorlalte fiinte umane si sa invete de la oamenii acestia pe care ii servesc. Misiunea este un taram pe care ma duc nu doar sa servesc, ci in care am sa invat, am sa fiu provocat a trai in acest mod de acum incolo. Invat cum altii traiesc in circumstantele in care s-au nascut si le compar cu ale mele pentru a putea vedea nevoia masiva a Misiunii. Acest lucru nu este bazat pe valabilitate. Trebuie sa ii schimbam pe oamenii din jurul nostru, fie prin actiune, fie prin cuvant. Un exemplu este acela al oamenuilor saraci. Lumea devine din ce in ce mai saraca pe masura ce ne-crestinii si crestinii ii exploateaza pe cei saraci. Vocile tacute nu pot fi auzite, dar ele sunt prezente in societatea noastra. Dumnezeu i-a pus pe oamenii saraci in situatiile in care se gasesc. De aceea, scopul nostru, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, este sa ii tratam pe acestia cu dreptate si respect, păsandu-ne si facand in asa fel incat acolo unde sunt oameni saraci sa fie si cineva caruia sa ii pese de ei. Pentru aceasta nu avem nevoie numai de oameni maturi, ci şi de oameni care sunt dispusi sa isi imparta umanitatea si, in special, dragostea lui Cristos fata de ei. [3].

Tinerii nu cauta doar sa fie maturi, ei vor sa vada lumea schimbandu-se.
Ca tineri, noi nu vrem  sa neglijam  importanta maturizarii in viata crestina si in misiunea noastra in lumea intreaga. Noi vrem sa vedem oamenii din lumea aceasta schimbati in si prin Isus Cristos, si singura modalitate  de a implini acest lucru este sa mergem sa-i luminam cu puterea Evangheliei pe care Domnul Isus Cristos ne-a incredintat-o cu scopul de  a merge in lume si de a raspunde chemarii Lui. Noi trebuie sa venim cu ceea ce avem, cu ceea ce suntem si cu ceea ce vom fi (in Cristos – slujitori ai Tatalui). Apostolii, cand au fost trimisi de catre Isus doi cate doi sa propovaduiasca, nu au fost trimisi datorita maturitatii lor, ci datorita mesajului ce avea sa schimbe lumea, sa dea speranta si sa indrume pasii oamenilor catre Cel ce putea sa ii schimbe.

Conform statisticilor la nivel mondial, sunt din ce in ce mai multi tineri care Îl slujesc pe Cristos in lumea intreaga. Cu toate acestea, este important sa scoatem in evidenta lipsa persoanelor mature, care prin maturitatea si credinţa exprimata, sunt, sau ar trebuii sa fie, sabloanele tinerei generatii. Tinerii doresc sa devina maturi, dar cine se va  ocupa de aceasta chestiune?
 
Nu va uitati la noi, faceti ceva cu si pentru noi…!
Cand vine vorba de tanara si varstnica generatie, exista o confruntare, deoarece exista doua feluri de a privi lumea lui Dumnezeu. Generatia varstnica priveste adesea lumea lui Cristos prin prisma traditiei si a modernismului, in timp ce tinerii o vad prin ochii post-modernismului. Ambele puncte de vedere sunt bune, dar la fel de bine ambele pot fi gresite si din acest motiv avem nevoie de ele impreuna pentru a avea un impact asupra lumii prezente. De aceea trebuie sa ne asiguram ca traditia, modernismul sau post-modernismul nu vor avea un procent ridicat in comunitatea noastra. Cuvantul lui Dumnezeu ar trebui sa fie inradacinat in fiecare din noi, in mod special atunci cand vorbim de misiunea interculturala. Acesta ar trebui sa aiba locul primordial in fiecare societate.

Problema post-gandirii
Este impropriu sa spui cuiva ca ceea ce el/ea crede este gresit. Auzim zilnic ca un om are o anumită opinie; rezulta deci  ca acest punct de vedere este corect. Lumea noastra a reusit sa treaca de la traditionalism la modernism si de la modernism la postmodernism, trecere care acum ar dovedi ca ideea de mai sus nu este corecta. Mai mult, unii se straduiesc sa ii convinga pe tineri ca generatia lor are nevoie de o deschidere catre toate aceste trei dimensiuni. O astfel de gandire este ceea a lui Raoul Eshelman, care din nefericire spune:

“Postpostmodernism, o noua epoca in care subiectul, semnul si obiectul sunt luate impreuna prin mijloace care creeaza o experienta estetica a transcendentei” (si chiar mai rau)  “…un loc unde intelesul este creat” [i], nu dat.

Cat i-ar mai trebui post-postmodernistului sa se intoarca la adevar nu se stie. Ar putea sa necesite milioane de post-ucenici pentru a urma predecesorilor lor (postmodernistii). Adevarul va continua sa fie distorsionat cu fiecare lucru luat cu intentia de a-l indeparta de scopul sau initial, real, si, din aceasta cauza, lumea crestina ar trebui sa vegheze si sa corecteze sensul vietii sale imbratisand Cuvantul lui Dumnezeu, care este aici pentru lumea prezenta.      
Se spune ca ar trebui sa asteptam starea spre care tanjea Tom Turner:

“Epoca modernista, a unei cai, a unui adevar, a unei cetati este moarta si uitata. Epoca post-modernista care afirma ca orice se duce este pe cale sa erupa. Ratiunea ne poate duce pe o cale lunga dar are totodata limite. Haideti sa imbratisam post-postmodernismul si sa ne rugam pentru un nume mai bun.” [ii]

Acest fel de gandire este peste tot. Daca lucrurile nu decurg bine, atunci sa cream un alt fel de sens sau adevar. In aceste circumstante este imperativ sa stim ca exista in mod constant un singur adevar (un adevar absolut) si un neadevar. Pavel il indemna pe tanarul Timotei sa protejeze adevarul care i-a fost incredintat (1, 2 Timotei). In timp ce societatea noastra are un punct de vedere gresit asupra adevarului, noi trebuie sa ne confruntam cu el si sa il schimbam. Noi, crestinii, suntem vocea lui Cristos, mainile lui Cristos si deci noi ducem mai departe adevarul lui Cristos, Cuvantul Lui si Evanghelia Lui, care ar trebui sa aduca intreaga lume la picioarele Sale. Nu numai ca avem nevoie sa ne intoarcem si sa pazim adevarul, dar, de asemenea,  ar trebui sa permitem adevarului sa confrunte realitatea in care noi traim. Cu tristete trebuie să recunoastem că o mare parte din modul nostru de a intelege se rezuma la profesionalism, dar cu tot acest perfectionism noi am distorsionat ADEVARUL lui Cristos si l-am inlocuit cu al nostru. Având aceasta in minte, haideti sa-L pazim noi insine intru Isus Cristos si, pe masura ce mergem sa lucram pentru El, sa-i invatam pe aceia care nu-L cunosc pe Dumnezeu in mod personal, care nu stiu Cuvantul Sau in mod personal si sa ii invatam sa permita Duhului Sfant sa ii echipeze pentru orice lucrare buna care trebuie implinita in aceasta lume.
        
Avem nevoie de tanara generatie deoarece ea poate tine greseala vechii generatii la distanta. In acelasi timp cei din vechea generatie sunt imens de valorosi pentru ca experienta si maturitatea lor ne vor invata sa nu ne eliberam facand voia noastra, ca-n perioada Judecatorilor din Vechiul Testament. Fie ca suntem tineri, fie că suntem batrani, noi suntem deopotriva purtatori de cuvant in aceasta groapa adanca a lumii noastre, cu un mesaj care are ca singură sperantă să lumineze abisurile si să elibereze prizonierii din robia pacatului (razvratirea impotriva lui Dumnezeu).
 
Daca aceasta va fi, tinerii ar trebui sa poata spune atunci celor batrani: nu va mai mirati de ceea ce facem, ci ajutati-ne si faceti ceva in legatura cu aceasta problema. Aratati-ne ce sa nu facem si cum sa punem in practica ceea ce suntem nerabdatori sa schimbam; invatati-ne despre viata, invatati-ne despre cum ati actionat voi cand erati de varsta noastra, invatati-ne despre maturitate si atunci vom putea sa o exercitam. Tinerii ar trebui sa asculte cu atentie la vocile generatiei anterioare, si pe masura ce vor face acest lucru, sa le implineasca. Cum putem proceda mai bine este calea noastra inainte.

Daca aceasta va fi, batranii ar trebui sa poata sa arate tinerei generatii ceea ce este gresit; vor trebui sa lucreze impreuna. Vor trebui sa fie deschisi la invataturile tinerei generatii despre entuziasm, explorarea noilor metode care nu existau pe vremurile lor. Vor trebui sa fie sensibili la schimbarile si la noile cai prin care propovaduirea este implinita. In loc sa spuna ca vremurile lor erau mai bune, ambele grupuri pot spune: Vremurile noastre si vremurile lor sunt la fel de provocatoare.
 
Daca aceasta va fi, ambele grupuri vor fi atins maturitatea care este esentiala in misiune, iar caracterul acesteia - necesita o continua prelucrare. Problema nu este o cautare a maturitatii, ci o expeditie spre a ne intelege pe noi insine, o calatorie in care fiecare este participant si rugat sa lucreze impreuna pentru aceeasi misiune. In aceasta privinta apostolul Pavel ne poate ajuta. El ii scrie lui Timotei, un tanar ingrijorat, necajit, pentru a-l incuraja. Iar in epistola a doua, in capitolul 2, ii scrie despre sarcina minunata pe care un crestin sau un lider o are.  O, de am putea rabda pana la capat! Nu pot ignora imaginea unui atlet, a unui soldat si pe cea a unui plugar. Uita-te mai indeaproape la ei: iti vei da seama in curand ca fiecare dintre ei va invata maturitatea pe masura ce isi vor implini sarcina. Nemaipomenita remarca a lui Pavel o putem vedea in aceste exemple.  Observatia este ca nu ni se spune cat  de batran e plugarul, nu ni se spune daca soldatul este un tanar si nici daca atletul este un copil. Varsta nu este importanta! Ceea ce conteaza pentru imparatia lui Dumnezeu, este ca exista o persoana care relationeaza cu alte persoane, indiferent de varsta si importanta, indiferent de competenta, de rasa sau limba. Aici nu este vorba despre maturitate, ci despre a fi disponibil si a vrea sa fii acolo unde sunt oamenii suferinzi sau pentru a-i pregati pe altii, fie pentru a proteja  sau pentru a investi in cresterea spirituala a altora. 

Ce ai vrea sa faci? Vrei sa fii un tampit sau vrei sa fii o persoana care vrea sa-i ridice pe cei raniti si sa ii transforme prin Isus Crisots si dragostea Lui, indiferent de formalitati?  Este necesar sa amintim ca trebuie sa ducem oamenii in fata aceleiasi Persoane, Isus Cristos, care ne-a eliberat si pe noi din pacat. Este necesar sa luam cunostinta ca aceasta nu este transformarea noastra in oameni noi, ci transformarea lui Cristos in noi si in alti oameni.  Aceasta ar trebui sa fie calea noastra de acum incolo, indiferent de statutul social, indiferent daca suntem saraci sau bogati.  Noi toti am fost iubiti si inca suntem iubiti de catre Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfant. Aceasta este o munca ce trebuie indeplinita prin parteneriat trinitarian cu lumea.
 
Sunteti gata sa investiti in noi?
Cred ca in acest stadiu trebuie sa raspundem de ambele parti daca suntem disponibili si pregatiti sa investim in vietile altor oameni. Tinerii cauta modele dar, din pacate, nu exista modele pe care sa le urmeze.  Mai mult, unde nu exista modele pe care sa le urmeze dezordinea isi face loc si de la anarhie ajungem sa ne blamam unii pe altii. Batranii ar trebui sa regandeasca modul in care se pot implica in vietile tinerilor daca vor sa schimbe ceva ce nu este corect sau bun.

Pe cat de adevarat este acest fapt, favorabil in mare parte, pe atat de mult tinerii ar trebui sa fie initiatorii cautarii de persoane care pot investi in vietile lor, fie prin a-i corecta, fie prin a-i incuraja etc… Acest lucru este imperios necasar in societatea noastra. Cine are de gand sa faca acest lucru? Aceasta va ramane de vazut in anii care vor urma. Daca nu vrem sa vedem fantana secata de apa, va trebui sa gandim strategic. Liderii sunt aceia care ar trebui sa-si indrepte atentia la planificari si, de asemenea, la ingrijirea pastorala a grupurilor de tineri si batrani. Toate acestea le  vom dezbate mai mult in sectiunile urmatoare. Daca vom face acest lucru, in curand ne vom da seama ca atunci cand lucram cu oameni nu mai este nevoie sa ii clasificam. Suntem mai deschisi in a aprecia persoana implicata in misiune decat s-o prigonim cu cuvinte si actiuni improprii.  Despre Imparatia lui Dumnezeu se spune ca este construita in si prin dragoste, acea dragoste care a venit prin Fiul si care a fost turnata peste noi fara sa o merităm. Isus nu se uita la calitatile oamenilor, ci la vietile lor, la inimile lor si la pacatele lor. Cum ramane cu noi? Ce vrem sa vedem in viata cuiva: atitudine de slujitor sau maturitatea mintii? Haideti sa gandim inca o data inainte de a actiona!

www.tpmro.info
© 2007, Cosmin Pascu
Tineri in Misiune