Misiunea atat in Vechiul cat si in Noul Testament apartine lui Dumnezeu, iar acest lucru este stiut deja in cercurile crestine . Desi aceasta misiune ii apartine Creatorului, personajul prin care aceasta misiune isi i-a forma, deseori se interaba de ce Dumnezeu nu a oferit bisericii un plan mult mai clar in ceea ce priveste proclamarea Cuvantului Sau pentru toate natiunile. Cele doua Testamente au aceslasi scop de-ai prezenta pe oameni inaintea lui Dumnezeu , iar intrepretarea si proclamarea se faceau prin diferite metode folosite de slujitorii lui Dumnezeu pe parcusul ultimelor secole.
Scopul nostru in aceasta lucrare este de a privi spre Noul Testament pentru a observa metodele intalnite si folosite in Evanghelia lui Luca. Pentru a stabilii anumite metode folosite de Cristos, si de ucenci (care mai traziu devin apostolii Bisericii lui Cristos), este important sa vedem contextul misiunii in Noul Testament. Inainte insa de a ne ocupa de acest context, este necesar, sa discutam terminologia cuvantului aflat in discutie.
Termeni versus principii
Acest termen, care se concentreaza asupra cuvantului `misiune`, a starnit in secolele anterioare, in special in anii 1800 – 1900 , o adevarata batalie asupra interpretarii acestui termen biblic. Discutile precum ca, Vechiul Testament nu ne ofera o baza Biblica a misiunii, abunda atat in sfera academica, cat si intr-o anumita aripa a bisericii lui Cristos. Nu am sa intru intr-o discutie detaliata asupra acestui termen, insa as dori sa mentionez urmatorul fapt, care nu trebuie sa fie ascuns de realitate.
Daca afirmam ca Vechiul Testament nu ne ofera o pondere ridicata asupra initierii si implinirii planului de misiune a lui Dumnezeu, atunci trebuie sa acceptam faptul ca Noul Testament nu este o carte care sa ne atraga atentia asupra planului de Misiune Mondiala, implementata prin Cristos. Mult mai grav, intreaga lucrare a lui Cristos, la care cei din Vechiul Testament isi aveau ochii si inimile atintiti, isi pierde atat valoarea cat si exsistenta proprie. Astfel de aberatii se dovedesc a fi lipsite de eveidentele si conotatile prezentate in Vechiul Testament, prin planul de initiere, care este cunoscut sub numele de Missio Dei (Misiunea lui Dumnezeu), rezlutand in faptul ca aceasta misiune apartine lui Dumnezeu, si nu omului. In aceste circumstante este important sa ne intoarcem la bazele interpretarii, care ne ajuta sa intelegem mai bine, scopul pentru care anumiti termeni (moderni) nu apar in Vechiul Testament.
Vechiul Testament nu a fost scris prin prisma Secolului al 18-lea sau cel al secolului 21, unor grupruri de oameni – care au fost chemati de Dumnezeu pentru al reprezenta pe El inaintea tuturor natiunilor. Dumnezeu nu ne-a oferit acest Cuvantul al Sau prin termeni, ci mai degraba, El ne-a oferit principii si adevaruri care sunt manevrate si directionate conform planului Sau suprem. Aceste principii si adevaruri, guverneaza lucrarea de misiune a lui Cristos, si mai apoi a Bisericii, care este trimisa de Cristos in intreaga lume pentru a face ucenici. Suntem constienti ca pentru a face ucenici, este esential sa-i evanghelizam pe oameni (Matei 28:19-20), problema evanghelizarii prezinta insa o interpretare gresita a ceea ce era intentionat de autorul contextului acelui secol.
Pentru a intelege care a fost intentia autorului de a ne arata aceasta realitate a misiunii este necesar sa ne ocupam de context. Inaintea de ne uita la acest context trebuie sa mentionam urmatoarul lucru ingrijorator. O problema care se prezinta a fi in crestere este departarea de contextul original, in care si pentru care acest Cuvant a fost scris. Pentru un studiu mai amanuntit va invit sa rasfoiti paginile lucrarii lui Bosch , care ofera o „critica constructiva” a unei astfel de metode impropri.
Contextul Noului Testament:
Contextul Noului Testament are parte de o absenta divina din partea lui Dumnezeu, lucru remarcat si de Cliford H. Bedell . Aceasta absenta este criticata de unii ca fiind o „departajare” a misiunii lui Dumnezeu fata de cele doua Testamente. Cauza suprema a unei astfel de opini se datoreaza dificultatilor prin care poporul lui Dumnezeu a trebuit sa treaca sub conducerea Imperiului Grecesc si cel al Imperiului Roman, si nu in ultimul rand, sub conducerea gruparilor religioase din Israel. Acest lucru este cunscut ca fiind o experienta reala deoarece, pe o periada de 400 de ani, Israel devine o vale a umbrei mortii. In acest context este important sa ne uitam la o cantare, care se gaseste pe paginile Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta cantare nu va raspunde scepticilor referitor la cauza acestei absente, ci dimpotriva, planul real al lui Dumnezeu cu privire la misiunea Sa pentru intreaga lume. Ianinte de a privi spre cantarea lui Simeon, as dori sa semnalam motivul srierii evangheliei de catre Luca.
In Evanghelie Luca ne prezinta motivul scrierii 1:1-4 lui.
Moreau, Corwin si McGee `care afirma ca fiecare Evanghelie ne prezinta o perspectiva a lucrari lui Cristos` . Astfel, pentru a intelege portretul lui Cristos, pe care autorul fiecarei Evangheli, ni-l prezinta, este esential sa pastram in contextul lucrarii noastre, faptul ca acesta (autorul) este infulentat (in mare parte) de gandirea ebraica (Biblica) si nu doar cea greaceasca.
Dupa cum am observat in versetele de mai sus, motivul pentru care Luca scrie aceasta Evanghelie, este pentru `a cunoaste adevarul invataturii si lucrarii lui Cristos`, pe care Teofil l-a auzit cu viu grai. Cred ca ne vom insela ignorand sau evitand sa ne intrebam, care este scopul pentru care Teofil doreste ca aceste lucruri sa fie tiparite pe hartie, si nu doar in inima acestuia.
In primul rand am putea recunoaste faptul ca aceasta nu era singura Evanghelie (marturie), ci asa cum Luca ne prezinta mai sus, in secolul intai erau nenumarate scrisori care circulau de la om la om. Problema pentru Luca nu era „scrisoarea” in sine, ci mai degraba continutul acesteia, care fie excludea evenimentele reale ale lucrarii lui Cristos, fie adauga evenimente ireale la lucrarea Mantuitorului. Acest fapt ne face sa gandim ca Luca este interesat sa construiasca o imagine si un document care sa prezinte evidentele reale din viata de slujire a lui Cristos. Prin aceasta actiune, credinta lui Teofil va fi intarita si consolidata pe baza adevarului.
Un al doilea factor este Duhul Sfant, care il calauzeste atat pe Luca, cat si pe Teofil (care acopera costul acestei investigatii) in producerea acestui document (si cel de-al doilea – Cartea Faptelor Apostolilor), care mai tarziu va fi distribuit in intreaga lume. Aceasta lucrare face parte din planul suprem al lui Dumnezeu in ceea ce priveste lucrarea de Misiune al lui Cristos, si a urmasilor Sai. De aceea comentariul adus de Peters George aspura Noului Testament, reflecta realitatea ca `Noul Testament este o carte misionara in mesaj, continut, spirit si design` Daca aceasta carte are intr-adevar un caracter misionar, atunci haideti sa vedem ce argument ne ofera prin prisma unei cantari din Evanghelia lui Luca, care ne prezinta intreaga lucrare a lui Cristos. Pentru un studiu amplu al acestui context, recomand lucrarea urmatorilor autori: `Mission in the New Testament: An Evangelical Approach` de Larkin Jr., si Williams .
O cantare pentru radioul inimii razvratite
In Evanghelia sa, Luca ne ofera cel mai clar planul de misiune a lui Dumnezeu (aspect remarcat de Kostenberger si O`Brien). Initiativa lui Luca de-ai scrie lui Teofil (care este grec) aceasta Evanghelie, arata faptul ca acesta doreste ca audienta sa terebuie sa realizeze ca, Cristos nu este interestat doar de evrei, dar si de neamuri .
Cu multi de ani in urma (aproximativ 750 – cand ea se implineste in Isus), Isaia (6:1-11) profetea lucrarea pe care Domnul Isus Cristos avea sa o conduca sub calauzirea Duhului Sfant a lui Dumnezeu. De aceasta profetie se ocupa Luca. Scopul pentru care alege acest pasaj este de a arata audientei sale ca o sectiune din prosmisiunile stabilite de Dumnezeu, care au fost adresate prin Isaia (si alti autori) inaintea poporului lui Israel, si care aveau sa se implineasca odata cu venirea lui Cristos. (Luca 4:18-19). Pentru a intelege aceasta profetie este necesar si prioritar sa ne uitam la cantarea lui Simeon, care prezinta natura misiunii lui Dumnezeu in Noul Testament.
`Acum, slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie, inaintea tuturor popoarelor, lumina care sa lumineze neamurile, si slava poporului Tau Israel.` Luca 2:29-32
Mai sus am mentionat acea perioada inter-testamentala, cand, poporul Israel era prizioner (pe plan spiritual) al pacatului si a naturii omenesti (Imperiului Roman). In acelasi timp, gruparile religioase care trebueau sa-i infatiseze pe oameni inaintea lui Dumnezeu, i-au inderpartat pe acestia din centrul planului de mantuire a lui Dumnezeu. In acest context lipsit de principiile legamantului ceresc, Simeon este in asteptarea promisiunii, despre care Luca scrie in capitolul 1 al Evangheliei sale. Trebuie sa fim constienti ca aceasta perioada a asteptarii nu a fost scurta, ci dimpotriva, Simeon, si cei care asteptau aceasta promisiune, s-au rugat pentru implinirea acesteia. Sub aceasta rebeliune a poporului lui Dumnezeu, cantarea lui Simeon ne prezinta imaginea perfecta a lucrarii lui Cristos, si parteneriatul Trinitatii in lucrarea misiunii de mantuire si edificare a copiilor lui Dumnezeu.
Primul factor pe care-l observam in versetele de mai sus, este ca mantuirea a sosit in persoana Domnului Isus (Luca 1). Sigur, atunci cand Simeon se refera la mantuire, el nu se refera la acea mantuire instantanee, ci in mintea lui, el se gandeste la mantuirea escatologica, care se va sfarsi cu revenirea lui Cristos.
Un al doilea factor pe care Simeon il prezinta in cantarea sa – este de a recunoaste ca aceasta lucrare nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. `Mantuirea Ta (Dumnezeu Tatal), pe care ai pregatit-o`, iar aceste cuvinte se refera la planul de mantuire a lui Dumnezeu. Astfel, acest plan cosmic (care incepe intr-o gradina) este pregatit de Dumnezeu, si se va termina cu El (Isus Cristos).
Al treilea factor prezent in aceasta cantare este ca mantuirea (Cristos) este prezentata `inaintea tuturor popoarelor`. Astfel, Simeon ne arata ca aceasta promisiune vechi testamentala, nu este doar pentru Israel, ci pentru toate popoarele. Aceasta mantuire [in Cristos] este universala .
Ultimul factor prezentat in aceasta cantare este scopul acestei lucrari de mantuire prin Cristos. Scopul este ca `lumina (Cristos – Cuvantul) sa lumineze neamurile`, iar prin aceasta proclamare a adevarului, `slava` poporului lui Dumnezeu. Aceasta slava nu este gloria lui Israel, ci a lui Cristos.
Deseori ramanem surprinsi cum Dumnezeu isi reveleaza planul Sau maret doar in cateva cuvinte, iar pasajul de mai sus este un exemplu extraordinar. Aceasta cantare este o cantare care ar trebui sa ofere fiecarei persoane razvratite, o adevarata speranta si libertate de a veni inaintea Tatalui prin Cristos. Cu toate acestea, este necesar la momentul acesta sa adresam urmatoarea intrebare. Care sunt mijloacele prin care aceasta misiune de mantuire va fi dusa la indeplinire prin Cristos?
Implicatiile mantuirii prin Cristos Isus
Stim din Evanghelia lui Luca, ca persoana prin care aceasta mantuire va fi posibila este doar Cristos. Pentru a discuta aceasta metodologie, este important sa ne intoarcem la acel pasaj din Vechiul Testament, care este imprumutat de Luca in Evanghelie.
`Duhul Domnului este peste Mine, pentruca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati, si sa vestesc anul de indurare a Domnului` Luca 4:18-19
Contributia adusa de Kostenberger si O`Brien sunt de remarcat deoarece acestia recunosc ca in pasajul de mai sus, `Cristos nu este Cel care este doar trimis`, ci conform citatului din Luca 24:46-48, Isus este si `Cel care ii trimite pe alti in misiune`.
In acelasi pasaj putem observa si faptul ca Duhul lui Dumnezeu este asupra lui Cristos, si ca tot acest Duh, este Cel care-l imputerniceste pentru a duce la indeplinire aceasta misiune. De aceea, misiunea lui Dumnezeu, intra pe scena vietii prin calauzirea totala a Duhului lui Dumnezeu .
In versetele de mai sus, Luca ne prezinta detalitat implicatile acestei mantuiri. Acesta ne perzinta pentru cine este aceasta Evanghelie (pentru cei saraci – referire la partea spirituala si nu doar cea fizica). Pentruca Cristos sa proclame aceasta Evanghelie, El trebuia sa mearga in acele locuri si la acei oameni care erau considerate de liderii religiosi ca si oameni si zone, necurate sau spurcate. Astfel de cazuri sunt urmatoarele: femeia prostituata (Maria Magdalena), femeia samariteaca, omul indracit din zona Gheneseratorilor, si nu in ultimul rand orbi, muti, etc.
Isus in aceasta lucrare a proclamarii se ocupa atat de viata spirituala, cat si de trairea fizica a oamenilor. Dorinta lui este de a reinstaura aceste persoane inaintea Tatalui Ceresc, dar si inaintea comunitatii din care faceau parte. Astfel, primul aspect al versetelor de mai sus se ocupa de evanghelizarea (vindecarea fizica si spirituala) celor cu inima zdrobita. Acest aspect al evanghlizarii prezenat in versetele de mai sus, ne arata ca Isus se ocupa de vindecarea celor bolnavi atat pe plan spiritual cat si fizic. Acestia sunt acei oameni care cu fost alungati atat de lideri religiosi cat si de intreaga comunitatea. O contextualizare a acestui pasaj (pentru o intelegere mai clara) este reprezentata de orfani, rromii (o parte din acestia), cei cu diferite boli mintale sau (handicapatii), etc. Luca nu este singura persoana ca ne introduce in aceasta realitate. Celelalte Evanghelii pun acelasi accent pe problemele prezentate mai sus.
Un al doile-a aspect al acestei lucrari este propovaduirea si reinstaurarea acestor persoane in societatea sau comunitatea lui Dumnezeu. Desi Luca ne prezinta acele cuvinte rostite de Isaia, precum ca Isus va aduce libertate celor care sunt asupriti prin diferite mijloace; (ex. `sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati`) fie din parte societatii, fie din partea duhurilor rele (lucrarea satanei), sau chiar din simpla initiativa a unei persoane. Este important sa ne intrebam prin ce metode se va ajunge la obtinerea acestei libertati. Singura metoda folosita este de a vestii ` anul de indurare a Domnului`. Aceasta libertate va avea loc prin proclamarea acestui an de indurare (care nu este unul literar) al Domnului. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu este la dispozitia fiecarei persoane care se afla sub jugul pacatului. Daca am fi sa aducem la un loc cele doua sectiuni din Evanghelia lui Luca, acestea ne vor oferi bazele fundamentale ale misiunii lui Dumnezeu, care este repetata pe interg parcursul Noului Testament.
Bazele fundamentale ale misiunii in Noul Testament:
Spatiul acestui articol, nu ne permite un studiu amanuntit sau de ansamblu al fiecarei carti din Noul Testament, insa ceea ce ne va permite, este esential sa ne uitam la aceste baze fundamentale care sunt inradacintate in celelalte carti ale Noului Testament.
1. Misiunea apratine lui Dumnezeu
Initierea acestei misiunii ii apartine lui Dumnezeu. Simeon in cantarea sa, ne aduce aminte de acest lucru atunci cand mentioneaza `Mantuirea Ta`. Aceasta referinta este inradacinata in acele versete din Genesa 3:15, unde Dumnezeu isi prezinta promisiunea, ca El va trimite un inlocuitor care sa zdrobeasca planurile celui rau (si pe el insusi). Implinirea acestei promisiuni este prezentata de Ioan in primul capitol al Evangheliei sale, unde acesta ne prezinta acest plan cosmic, care implica intreg poporul lui Dumnezeu. Ceea de-a doua referinta in textul nostru este ca Duhul este la lucru, insa al cui Duh? Duhul Domnului, iar prin aceasta putem observa ca Dumnezeu este in controlul fiecarui aspect al acestei misiuni, deoarece, Dumnezeu este Cel care isi trimite atat Fiul cat si Duhul Sau. De aceea aceasta misiune nu incepe cu omul, ci cu Dumnezeu.
2. Misiunea este pregatita de Dumnezeu
Simeon ne vorbeste despre aceasta pregatire, pe care Dumnezeu a facut-o in trecut. John Stott scrie in cartea sa, `The Living Church` ca „crestinii trebuiesc sa penetreze lumea (contextul) altora, asa cum Dumnezeu a penetrat lumea noastra” . John Stott este constient ca aceasta misiune, care a fost pregatita de Dumnezeu, a penetrat in lumea noastra, in contextul nostru. Afrimatia penetrarii planului de misiune a lui Dumnezeu, este implinita in cel de al doilea text din Evanghelia lui Luca, unde Isus citeaza cuvintele profetului Isaia, precum ca promisiunile Vechiului Testament s-au implinit prin Cristos. La Botezul Domnului Isus, putem observa prezenta Tataului si a Duhului Sau, care il trimit pe Isus in misiunea de proclamare a Evangheliei (si de edificare a celor envanghelizati).
3. Misiunea se va implinii doar prin Isus Cristos
Traim intr-o lume in care invatatuirle Scripturii sunt inlocuite cu cele ale post-modernismului, care evoca afirmatia ca mantuirea se gaseste si in afara persoanei Isus Cristos. Conform Cuvantului lui Dumnezeu, care a intiat aceasta misiunea de rascumparare a copiilor Sai, Isus Cristos este singura cale spre Tatal. Dumnezeu care a pregatit aceasta cale, Si-a pregatit si obiectul prin care aceasta misiune se va implinii. Batranul Simeon ne vorebeste clar despre `Mantuirea Ta`, adica, despre Fiul lui Dumnezeu, si nu o alta persoana. De aceea Luca, alege sa introduca implinirea profetiei facute de Isaia, si anume faptul ca prin Isus, acestea s-au implinit (Luca 24:46). Matei Marcu, si Ioan, ne prezinta in Evanghelile lor acest lucru, fie prin lucrarea Sociala sau cea Spirituala a acestei mantuiri. Pavel este cel care va continua lucrarea de evenaghelizare si explicare a acesteia in Epistolele sale adresate bisericilor fondate.
4. Misiunea este Cristos
Luca in versetele de mai sus, nu ignora sa relateze faptul ca `Isus este Uns-ul lui Dumnezeu`. In alte cuvinte, Cristos este persoana culminanta a lucrarii lui Dumnezeu. Fara Cristos, nu exsista misiune! Deoarece fara necesitatea unui Mantuitor, omul nu se alfa sub o eticheta a pacatului. Dar din Scriptura stim ca omul este si se afla sub robia pacatului, iar Cristos este Cel care este `Lumina` care va lumina (curatii) neamurile de aceasta rebeliune impotriva Creatorului acestui Univers. In Veciul Testament, toti cei care erau ascultatori si implinitori ai promisiunilor lui Dumnezeu, asteptau ca acest moment sa se intample. Pentru batranul Simeon, este indeajuns sa vada aceasta Lumina (Cristos), insa ani mai tarziu pentru o parte din audeinta, care se alfa in acea zi in Sinagoga, cand Isus rostise acele cuvinte profetite de Isaia, si implinite in Isus, acesta a devenit un spin al razvratirii pentru ei . Astfel, inca din acest context, trebuie sa recunoastem ca pentru multi, Cristos va fi o anatema, iar pentru altii, adevarata Lumina a lui Dumnezeu.
5. Misiunea proclamarii este Cristos
Astfel, mesajul Evangheliei lui Luca, este acela de a ne prezenta intreaga lucrare a lui Cristos. In ceea de-a doua scrisoare (Faptele Apostolilor), Luca inregistreaza procesul acestei proclamari care incepe in Ierusalim, si de aici se va indrepta inspre toate neamurile (Fapte 2). Asftel, cantarea lui Simeon, precum ca, Cristos (Lumina) va lumina toate neamurile, devine realitate. Rezultatul acestei proclamari va duce la glorificarea si impartasirea acestui mesaj cu cei care nu-l cunosct pe Cristos. Mesajul acestei proclamari este cel al mortii, ingroparii si invierii lui Cristos, despre care Pavel, vorbeste detaliat in epistolele sale. In Isaia 61:1-11, Isaia ne prezinta lucrarea pe care Mantuitorul o va implinii, iar cu cateva capitole anterioare, acesta ne prezinta costul acestei lucrari (Isaia 53). Responsabilitatea noastra, in acest caz, este de a ne asigura ca atunci cand proclamam acest mesaj, mesajul nostru nu devine unul extremist, prin care ii speriem pe oameni, ci dimportiva, scopul nostru este sa propovaduim oamenilor ca Isus este lumina Vietii, si ca prin Isus, oricine pot gasi viata, si libertatea de a-l glorifica pe Dumnezeu.
6. Misiunea Sociala a lui Cristos
Luca ne prezinta lucrarea sociala pe care Isus o va avea alaturi de oameni. Cristos este constient ca oameni, in contextul Sau, se afla in intunerec (pacat) si ca acestia au nevoie de un doctor, care ii poate vindeca, atat pe plan spiritual, cat si fizic. Isus afirma ca `Duhul Domnului este peste Mine, pentruca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati, si sa vestesc anul de indurare a Domnului` . Iata ca aceasta lucrare nu este doar sociala (are un scop clar – schimbarea culturii iudaice, care ajunsese in contradictie cu Scriptura – principiile lui Dumnezeu ), ci si Biblica. Totusi, David Bosch scoate in evidenta realitatea prezentata de Luca fata de cei defavorizati (cei saraci) spunand `ca toti cei care experimenteaza aceasta mizerie, sunt, cei saraci; acest lucru este adevarat si pentru cei bolnavi. Putem sa luam pe Lazar, persoana data ca si exemplu in Luca, este atat, sarac cat si bolnav. Astfel dar actiunea sociala ocupa un loc important in Luca` . Deaceea, este important sa recunoastem faptul ca Isus Cristos imbina nevoile fizice cu cele spirituale, intru-cat, persoana poate cunoaste totalitatea acestei mantuiri care este posibila prin Creatorul intregului Univers, si care, este la dispozitia oricarei persoane, rasa sau grup.
7. Misiunea echiparii – ucenicizarii
Simeon mentioneaza la sfarsitul cantarii sale, faptul ca cei care il vor urma pe Cristos, acestia il vor lauda pe El, acestia vor cauta fata bunului Mantuitor. Defapt, in Evanghelia lui Luca, putem observa faptul ca Isus petrece timp cu ucenicii Sai, iar in aceasta misiune, Cristos ii invata pe acestia sa-l urmeze pe El, oriunde ar fi (din Iersualimul spre intreaga lume). Aceasta observatie este remarcata de Scott, Moreau si McGee care afirma ca `in Biblie ideea centrala a ucenicizarii este de a fi educat in contextul relatilor. Pe parcursul Noului Testament, ucenicia intotdeauna implica o atasare persoanala, iar Cristos este Cel care implineste acest rol.` Este important sa mentionam ca ucenicia in Noul Testament avea loc intr-un un context al calatoriilor misionare. Iar aceasta idee este prezentata de G.K.Beale, care sugereaza ca responsabilitatea noastra, este de a ne asigura, ca in timp ce mergem (calatorim, lucram, etc.), facem ucenici din toate natiunile. Cu siguranta acest aspect al lucrarii de ucenicie ar trebui sa ataseze contextul secolului nostru cu cel Biblic.
www.tpmro.info
© 2007, Cosmin Pascu
Misiunea in Noul Testament
Perspectiva Doctorului Luca
