Daca Cristos este Cel care isi cheama lucratorii Sai, atunci tot El trebuie sa fie Cel care ii imputerniceste pe acestia in lucrare, deoarece aceasta lucrare nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. Astfel, responsabilitatea bisericii nu este de a-i imputernicii pe oameni, ci dimpotriva, responsabilitatea acesteia este de a sta în rugaciune pentru cei trimisi în lucrare. Prin rugaciune biserica lui Cristos vine inaintea Mantuitorului, care este conducatorul acesteia. Daca biserica lui Cristos isi asuma responsabilitatea de a indentifica persoanele chemate, aceasta va intelege ca atunci cand Cristos isi cheama slujitori Sai, El ii va imputernici in privinta lucrarii la care au fost chemati. Dar daca aceasta chemare si imputernicire apartine lui Cristos, de ce trebuie sa ne rugam?  Nu este indeajuns ca Cristos Si-a ales si imputernicit slujtorii Sai? Care este scopul rugaciunii in aceasta situatie?

Rugaciunea Bisericii trebuie sa fie asemanatoare cu cea a liderilor bisericii primare, prin care acestia aduceau nevoile lor inaintea lui Cristos pentru a alege care dintre cei identificati sunt (si) chemati pentru lucrare. Astfel, Luca ne prezinta in Faptele Apostolilor diferite strategii prin care acest exemplu este practicat de apostoli si de cei care sunt chemati sa slujeasca fata de Cristos si de creatia Sa.