Daca Cristos este Cel care cheama si imputernicieste, iar biserica este cea care trebuie sa identifice slujitorii chemati, iar mai apoi, sa se roage inaintea lui Cristos pentru a-i imputernici in lucrare, a treia responsabilitate a Bisericii este de a se implica in aceasta lucrare. Deseori Biserica nu-si asuma aceasta responsabilitate, ci dimpotriva, intelegerea Bisericii este ca odata ce o persoana este trimisa, Cristos ii este alaturi. Desi acest lucru este adevarat, as dori sa retinem urmatorul adevar prezent in lucrarea Mantuitorului. In Ioan 17, Cristos in rugaciunea Sa inaintea Tatalui promisese bisericii ca El va fi alaturi de aceasta pana la revenirea Sa pe acest pamant. În Matei 28, aceeasi promisune este prezentata inaintea ucenicilor, care au fost trimis de Cristos in misiunea de evanghelizare si ucenicizare a celor care doresc Sa-l urmeze pe Cristos.

Astfel, chemarea bisericii este sa-si asume responsabilitatea de a fi alaturi de cei care sunt trimisi in lucrare sau misiune. Am observat mai sus ca Cristos ii trimite pe ucenici in lucrare, dar aceasta responsabilitate nu s-a stins odata cu trimiterea lor, ci dimpotriva, Cristos este alaturi de ei, deoarece aceasta misiune este sub autoritatea Mantuitorului. Responsabilitatea lui Cristos (asa cum am vazut) este de a chema, imputernicii si a trimite, rezultand ca responsabilitatea Bisericii este de a identifica, de a se ruga si a se implica in aceasta misiune. În acest fel Biserica lui Cristos este implicata intr-un parteneriat cu Cristos in campul Evangheliei, despre care Pavel ne vorbeste in Filipeni 1, si care ar fi cunoscut aceste principii folosite de Cristos.