Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

O biserica adevarata, este o biserica cautatoare

În secolul în care ne regăsim este important să ne aducem aminte că Biserica lui Cristos trebuie să fie o biserică care se implică în comunitatea în care a fost aşezată. Pentruca biserica locală să fie implicată în societatea acesteia, aceasta trebuie să-şi direcţioneze membrii de a fi implicaţi în misiunea lui Cristos, şi nu de ai ignora pe aceştia faţă de importanţă acestei misiuni. Este important să menţionam că Biserica lui Cristos nu a primit o misiune, ci aceasta a fost şi este chemată într-o misiune, care aparţine Creatorului, adică Dumnezeu. Astfel, dacă această misiune aparţine lui Dumnezeu, fiecare biserică locală trebuie să se implice în fiecarei locaţie a societăţi, iar în aceasta, fiecare creştin trebuie să se alăture celor care sunt despărţiti de Cristos .

Luca, pe parcursul Evangheliei sale, ne prezintă misiunea lui Cristos faţă de cei care erau uitaţi şi ignoraţi de autorităţiile legale şi de liderii religioşi ai primului secol. În Luca 14, autorul acestei Evanghelii prezintă eticiile şi practiciile liderilor religioşi, care au transformat şi condiţionat Cuvântul lui Dumnezeu prin al compartimenta într-o legislaţie religioasă, fiind controlată de ideii omeneşti. Legislaţiile omeneşti l-au dezlegat pe personaj atât de demnitate, cât şi de Creatorul Său. Cristos aduce în discuţie importanţa şi scopul acestei sărbători, prin a critica sistemul religios, prin acţiunea căruia scopul şi mesajul acestei sărbători a fost înlocuit cu o legislaţie omenească. Ţinta acestei practici era de al marginaliza pe om de societatea. Argumentul adus de Cristos în discuţia acestui capitol, este de a arăta că Cuvântul lui Dumnezeu isi avea destinaţia către şi pentru om, şi nu invers. Observaţi că în acest capitol, Isus se ocupă de atitudiniile lideriilor, care considerau poziţia acestora fiind superioară faţă de poziţia Mântuitorului. Datorită mândriei şi superiorităţii omeneşti, scopul Domnului Isus Cristos este de ai căuta pe cei care sunt robiţi de astfel de practici.
Este important ca fiecare păstor sau lider (care se află într-o poziţie de conducere a Bisericii lui Cristos) să menţină Cuvântul lui Dumnezeu în centrul lucrării la care au fost chemaţi. În acelaşi timp, responsabilitatea fiecărui lider este de a mobiliza membrii bisericii pentru a se implica în cuminitatea în care au fost aşezaţi. Un exemplu pe care-l putem aplica este următorul:

Într-o societate, în care numărul prizionerilor (care ies din penitenciarele româneşti) este în creştere, Biserica lui Cristos este chemată să acţioneze ca şi un agent al celor care nu se pot apăra sau reintegra în societate. Deşi această lucrare apare a fiind dificilă, scopul bisericii locale este de ai prezenta pe aceştia înaintea autorităţiilor locale, al căror responsabilitate este de ai integra pe oameni în comunitate. În acelaşi timp, Biserica locală (acolo unde este cazul) trebuie să planifice anumite strategii educaţionare, prin care membrii bisericii locale au oportunitatea de a investii darurile primite prin ai ajuta pe cei nevoiaşi. Prin această acţiune, observăm că misiunea bisericii nu este de aş hrăni membrii, ci de ai echipa pe aceştia pentru a se implica în misiunea lui Cristos, de ai rascumpăra pe oameni şi de ai prezenta pe aceştia înaintea Mântuitorului. Astfel, pentru această lucrare:

a. trebuie să-i iubim pe oameni.
b. trebuie să ne îngrijim de nevoile oamenilor.
c. trebuie să-i aducem pe oameni înaintea Mântuitorului.
d. trebuire să-i ucenicizăm pe aceştia în prezenţa Mântuitorului cu ajutorul Cuvântului Său.  

Aşa cum am observat în lucrarea Mântuitorului, lucrarea socială şi spirituală are un scop definit şi nedezbinat. Asemănătoare trebuie să fie lucrarea bisericii locale în secolul XXI, deoarece aceasta a fost chemată, împuternicită şi trimisă în societate de a fi o biserică căutătoare, adică o biserică care este interesată de nevoile celor asupriţi. 

 

Bazele Contextualizării

Definirea acestui cuvânt misologic se raportează la următoarele trei elemente. Cuvântul lui Dumnezeu, tradiţia unui anumit grup de oameni şi cultura in care acest grup trăieşte. Având aceste trei elemente înainte putem formula o definiţie in ceea ce priveşte contextualizarea in misiune.

`Scriptura, prin principiile si atribuţiile sale si cu ajutorul Duhului Sfânt, are responsabilitatea de a penetra cultura si tradiţiile unui popor pentru a-i înfăţişa pe oameni înaintea lui Dumnezeu prin Isus Cristos`.

Rolul acestei contextualizări ocupă un loc central în evanghelizarea şi în ucenicizarea tuturor naţiunilor. Scopul contextualizării este dorinţa de a-i evangheliza şi zidi pe copiii lui Dumnezeu prin Cuvântul Lui, cu ajutorul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, care deţine autoritatea si puterea necesare de a schimba practicile unei culturi care sunt in contradicţie cu învăţăturile Scripturii. Dacă Scriptura este corect contextualizată, atât cultura cât şi tradiţia unui popor se pot bucura de o contextualizare biblică / teologică şi practică în lucrarea de misiune.

In cartea sa „Models of Contextual Theology”, [1] Beavans este conştient că contextualizarea nu este o opţiune, ci, dimpotrivă, este modelul lucrării în misiune - care trebuie să dezbată şi să clarifice atât obiceiurile trecute cât şi pe cele prezente, atât ideile modernismului cât şi pe cele ale postmodernismului. Pentru a avea un rezultat favorabil în această contextualizare trebuie să avem o teologie biblică prin care să avem capabilitatea de a preîntâmpina dificultăţile des întâlnite în misiune.