Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

Cristos trimite, Biserica se implica

Daca Cristos este Cel care cheama si imputernicieste, iar biserica este cea care trebuie sa identifice slujitorii chemati, iar mai apoi, sa se roage inaintea lui Cristos pentru a-i imputernici in lucrare, a treia responsabilitate a Bisericii este de a se implica in aceasta lucrare. Deseori Biserica nu-si asuma aceasta responsabilitate, ci dimpotriva, intelegerea Bisericii este ca odata ce o persoana este trimisa, Cristos ii este alaturi. Desi acest lucru este adevarat, as dori sa retinem urmatorul adevar prezent in lucrarea Mantuitorului. In Ioan 17, Cristos in rugaciunea Sa inaintea Tatalui promisese bisericii ca El va fi alaturi de aceasta pana la revenirea Sa pe acest pamant. În Matei 28, aceeasi promisune este prezentata inaintea ucenicilor, care au fost trimis de Cristos in misiunea de evanghelizare si ucenicizare a celor care doresc Sa-l urmeze pe Cristos.

Astfel, chemarea bisericii este sa-si asume responsabilitatea de a fi alaturi de cei care sunt trimisi in lucrare sau misiune. Am observat mai sus ca Cristos ii trimite pe ucenici in lucrare, dar aceasta responsabilitate nu s-a stins odata cu trimiterea lor, ci dimpotriva, Cristos este alaturi de ei, deoarece aceasta misiune este sub autoritatea Mantuitorului. Responsabilitatea lui Cristos (asa cum am vazut) este de a chema, imputernicii si a trimite, rezultand ca responsabilitatea Bisericii este de a identifica, de a se ruga si a se implica in aceasta misiune. În acest fel Biserica lui Cristos este implicata intr-un parteneriat cu Cristos in campul Evangheliei, despre care Pavel ne vorbeste in Filipeni 1, si care ar fi cunoscut aceste principii folosite de Cristos.

 

Cristos imputerniceste, Biserica se roaga

Daca Cristos este Cel care isi cheama lucratorii Sai, atunci tot El trebuie sa fie Cel care ii imputerniceste pe acestia in lucrare, deoarece aceasta lucrare nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. Astfel, responsabilitatea bisericii nu este de a-i imputernicii pe oameni, ci dimpotriva, responsabilitatea acesteia este de a sta în rugaciune pentru cei trimisi în lucrare. Prin rugaciune biserica lui Cristos vine inaintea Mantuitorului, care este conducatorul acesteia. Daca biserica lui Cristos isi asuma responsabilitatea de a indentifica persoanele chemate, aceasta va intelege ca atunci cand Cristos isi cheama slujitori Sai, El ii va imputernici in privinta lucrarii la care au fost chemati. Dar daca aceasta chemare si imputernicire apartine lui Cristos, de ce trebuie sa ne rugam?  Nu este indeajuns ca Cristos Si-a ales si imputernicit slujtorii Sai? Care este scopul rugaciunii in aceasta situatie?

Rugaciunea Bisericii trebuie sa fie asemanatoare cu cea a liderilor bisericii primare, prin care acestia aduceau nevoile lor inaintea lui Cristos pentru a alege care dintre cei identificati sunt (si) chemati pentru lucrare. Astfel, Luca ne prezinta in Faptele Apostolilor diferite strategii prin care acest exemplu este practicat de apostoli si de cei care sunt chemati sa slujeasca fata de Cristos si de creatia Sa.

 

Cristos cheama, Biserica identifica

Pe parcusul celor patru Evanghelii observam nevoia de lucratori intr-o lume inconjurata de diferite probleme, in care locuitorii acesteia sunt in asteptarea vindecarii fizice si spirituale. Am observat mai sus modul in care Cristos si-a chemat ucenicii Sai, iar scopul acestei chemari a fost acela de a propovadui imparatia lui Dumnezeu unor comunitati care erau in rebeliune fata de Dumezeu. Este important sa intelegem ca intensitatea si dificultatea misiunii ne arata duritatea si pericolul acestei lucrari, in care si prin care, Cristos isi cheama ucenicii in lucrare.  Astfel, este necesar sa ne asiguram ca Biserica nu isi creeaza un rol de chemare a slujitorilor in lucrare, ci ramane la responsabilitatea ei este de a indentifica persoanele care sunt chemate de Cristos in lucrare.

In ultimii ani lucrarea de misiune a suferit enorm de mult, si asta datorita neglijentei fata de realitatea chemarii noilor slujitori in lucrare. O parte din strategiile vestice, desi au contribuit in aceasta zona, ne-au robit de realitatea si esentialitatea acestei chemari. Este incorect sa trimitem in lucrare persoane care nu sunt chemate de Cristos, nu au o pregatire specifica, si nici nu au o inima pentru o astfel de lucrare. Observati ca misiunea chemarii pe care Cristos a desfasurat-o alaturi de oameni si alaturi de ucenicii Sai, a fost acea de invatator – ucenic, prin care Cristos, mai intai si-a pregatit ucenicii, iar mai apoi i-a trimis in lucrare. La fel trebuie sa se intample si in Biserica lui Cristos, fiindca Biserica a fost chemata de Cristos pentru a interactiona cu societatea in care este asezata, si care este in cautarea adevarului esential.