Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

Predicam sau ucenicizam?

Scopul acestui articol este de a corecta metodele imporprii - prin a oferi bisericii locale si conducerii acesteia o metoda eficienta si biblica, al carui scop este de a incuraja membrii bisericii de a interactiona cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Comunitatea in care fiecare crestin a fost asezat.  

Un factor exsistent in lucrarea bisericii locale este ca proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu deseori detine o prioritate mult mai ridicata, pe cand ucenicia, care este arta explicarii si a aplicarii Cuvantului proclamat, nu pare a avea o prioritate in lucrarea acesteia. Datorita acestei neglijente, nu este de mirare ca conducerea bisericii locale ignora continuitatea  si echilibru lucrarii la care au fost chemati. Astfel, observam ca tinta postorului nu este doar de a predica, ci dimpotriva, responsibiltatea acestuia este de a isi uceniciza membrii prezenti in Biserica lui Cristos.

Predicam, dar si ucenicizam

Este necesar sa mentinem in acest articol un echilibru al lucrarii la care am fost chemati. Extremismul nu trebuie sa ocupe o pozitie in lucrarea bisericii locale, ci dimpotriva, responsabitatea pastorului este ca fiecare membru trebuie sa fie implicat intr-un program de ucenicie, care sa fie dezvolatat de fiecare biserica locala, si prin actiunea caruia, situatiile fiecarui context isi gasesc o rezolvare biblica si contextuala. Daca ignoram un astel de program prin a introduce strategii extrene, care nu au un rezlutat pozitiv si efectiv contextului local, prin aceasta actiune alegem sa ingreunam sau chiar distrotionam misiunea bisericii locale.

Misiunea bisericii locale este de a predica Cuvantul lui Dumnezeu, insa in acelasi timp, tinta predicarii este ca fiecare crestin sa slujeasca Mantuitorului prin a se implica in contextul in care au fost chemati, imputerniciti si trimisi de Cristos, pentru ai aduce pe oameni la Cristos. Scopul acestei lucrarii poate fi implinit doar atunci cand intelegem cu claritate ca predicarea este in stransa legatura cu ucenicia, al carei scop este de a ne ajuta sa intelegem si sa dezbatem subiectele si ideile aduse in discutie in predica pastorului. Aceasta cerinta se bazeaza pe un adevar fundamental care arata ca ascultatorii fiecarei predici retin doar 10% dintr-un mesaj predicat. Un studiul recent arata in acelasi timp ca dintr-un program de ucenicie, un membru al bisericii locale retine 55 – 70% din ceea ce a studiat, si asta datorita studiului relational cu Persoana si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cum sa incepem ucenicia?

Pe parcusul intregii Scripturi observam ca proclamarea Cuvantului nu este dezlegata de ucenicie! Acestea nu pot fi separate, deoarece atunci cand acest lucru se intampla, biserica numai este o biserica misionara. Daca dorim sa avem un program de predica eficient, si care sa aibe un impact asupra fiecarui membru, responsabilitatea pastorului este de a dezvolta un program de ucenicie, prin care sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. O predica care nu rezulta in implicarea memrbilor in slujire, nu este predica, ci mai degraba, aceasta este o discutie indulgenta si egosita.

O metoda pozitiva de a incepe acest program de ucenicie este de a dezvolta si creea intrebari care sa se ocupe de anumite ideii ce au fost prezentate in predica de dimineata sau de seara. In acelasi timp, o alta metoda pentru discutii este de a studia epistolele lui Pavel impreuna cu intreaga biserica (in grupuri mici) cu scopul de a dezbate si implementa metodele biblice folosite de apostoli si biserica primara. Observati ca ucenicia ne cere un efort si un munca in care ne aratam dorinta de a dezvolta viata spirituala si fizica a bisericii locale in misiunea lui Cristos.

O biserica Biblica este o biserica care plaseasza predicarea Cuvantului si ucenicizarea fiecarul crestin la baza fundatiei sale. Fara aceste doua condimente necesare si cruciale, biserica nu poate avea un impact in societate.

 

O cantare pentru radioul inimii razvratite

În Evanghelia sa, Luca ne oferă cel mai clar planul de misiune a lui Dumnezeu (aspect remarcat de Kostenberger si O`Brien). Iniţiativa lui Luca de-ai scrie lui Teofil (care este grec) această Evanghelie, arată faptul că acesta doreşte că audienţa sa terebuie să realizeze că Cristos nu este interestat doar de evrei, dar şi de neamuri (Luca 7:1-10; 8:26-39; 17:12-19). Cu mulţi de ani în urmă (aproximativ 750 – când ea se împlineşte în Isus), Isaia (6:1-11) profeţea lucrarea pe care Domnul Isus Cristos avea să o conducă sub călăuzirea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu. De această profeţie se ocupă Luca. Scopul pentru care alege acest pasaj este de a arata audienţei sale că o secţiune din prosmisiunile stabilite de Dumnezeu, care au fost adresate prin Isaia (şi alţi autori) înaintea poporului lui Israel, şi care aveau să se împlinească odată cu venirea lui Cristos, s-au împlinit. (Luca 4:18-19). Pentru a înţelege această profeţie este necesar şi prioritar să ne uităm la cântarea lui Simeon, care prezintă natura şi scopul misiunii lui Dumnezeu în Noul Testament.    

`Acum, slobozeşte în pace pe robul Tau, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au vazut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.` Luca 2:29-32

Mai sus am menţionat acea perioadă inter-testamentală, când, poporul Israel era prizioner (pe plan spiritual) al păcatului şi al naturii omeneşti (Imperiului Roman). În acelaşi timp, grupările religioase care trebueau să-i înfăţişeze pe oameni înaintea lui Dumnezeu, i-au îndepartat pe aceştia din centrul planului de mântuire a lui Dumnezeu. În acest context lipsit de principiile legămantului ceresc, Simeon este în aşteptarea promisiunii, despre care Luca scrie în capitolul unu al Evangheliei sale. Trebuie să fim conştienţi că această perioadă a aşteptării nu a fost scurtă, ci dimpotrivă, Simeon, şi cei care aşteptau această promisiune, s-au rugat pentru împlinirea acesteia. Sub această rebeliune a poporului lui Dumnezeu, cântarea lui Simeon ne prezintă imaginea perfectă a lucrarii lui Cristos, şi parteneriatul Trinităţii în lucrarea misiunii de mântuire şi edificare a copiilor lui Dumnezeu.

Primul factor pe care-l observăm în versetele de mai sus, este că mântuirea a sosit în persoana Domnului Isus (Luca 1). Sigur, atunci când Simeon se referă la mântuire, el nu se referă la acea mântuire instantanee, ci acesta se gândeşte la mântuirea escatologică, care se va sfârşi cu a doua revenire a lui Cristos (vezi Filipeni 1).

Un al doilea factor pe care Simeon il prezintă în cântarea sa - este de a recunoaşte că această lucrare nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. `Mântuirea Ta (Dumnezeu Tatal), pe care ai pregătit-o`, iar aceste cuvinte se referă la planul de mântuire a lui Dumnezeu. Astfel, acest plan cosmic (care începe într-o grădină) este pregătit de Dumnezeu, şi se va termina cu El (Isus Cristos).

Al treilea factor prezent în această cântare este ca mântuirea (Cristos) este prezentată `înaintea tuturor popoarelor`. Astfel, Simeon ne arată că această promisiune vechi testamentală, nu este doar pentru Israel, ci pentru toate popoarele. Această mântuire [în Cristos] este universală (Vezi Apocalipsa 4-6).

Ultimul factor prezentat în această cântare este scopul acestei lucrări de mântuire prin Cristos. Scopul este ca `lumina (Cristos – Cuvântul) să lumineze neamurile`, iar prin această proclamare a adevărului, `slava` poporului lui Dumnezeu. Această slavă nu este gloria lui Israel, ci a lui Cristos.

Deseori rămânem surprinşi de modul prin care Dumnezeu îşi revelează planul Său mareţ doar în câteva cuvinte, iar pasajul de mai sus este un exemplu extraordinar. Această cântare este o cântare care ar trebui să ofere fiecarei persoane răzvrătite, o adevarată speranţa şi libertate de a veni înaintea Tatălui prin Cristos. Cu toate acestea, este necesar la momentul acesta să adresam următoarea întrebare: care sunt mijloacele prin care această misiune de mântuire va fi adusa la îndeplinire prin Cristos? 

 

O biserica adevarata, este o biserica cautatoare

În secolul în care ne regăsim este important să ne aducem aminte că Biserica lui Cristos trebuie să fie o biserică care se implică în comunitatea în care a fost aşezată. Pentruca biserica locală să fie implicată în societatea acesteia, aceasta trebuie să-şi direcţioneze membrii de a fi implicaţi în misiunea lui Cristos, şi nu de ai ignora pe aceştia faţă de importanţă acestei misiuni. Este important să menţionam că Biserica lui Cristos nu a primit o misiune, ci aceasta a fost şi este chemată într-o misiune, care aparţine Creatorului, adică Dumnezeu. Astfel, dacă această misiune aparţine lui Dumnezeu, fiecare biserică locală trebuie să se implice în fiecarei locaţie a societăţi, iar în aceasta, fiecare creştin trebuie să se alăture celor care sunt despărţiti de Cristos .

Luca, pe parcursul Evangheliei sale, ne prezintă misiunea lui Cristos faţă de cei care erau uitaţi şi ignoraţi de autorităţiile legale şi de liderii religioşi ai primului secol. În Luca 14, autorul acestei Evanghelii prezintă eticiile şi practiciile liderilor religioşi, care au transformat şi condiţionat Cuvântul lui Dumnezeu prin al compartimenta într-o legislaţie religioasă, fiind controlată de ideii omeneşti. Legislaţiile omeneşti l-au dezlegat pe personaj atât de demnitate, cât şi de Creatorul Său. Cristos aduce în discuţie importanţa şi scopul acestei sărbători, prin a critica sistemul religios, prin acţiunea căruia scopul şi mesajul acestei sărbători a fost înlocuit cu o legislaţie omenească. Ţinta acestei practici era de al marginaliza pe om de societatea. Argumentul adus de Cristos în discuţia acestui capitol, este de a arăta că Cuvântul lui Dumnezeu isi avea destinaţia către şi pentru om, şi nu invers. Observaţi că în acest capitol, Isus se ocupă de atitudiniile lideriilor, care considerau poziţia acestora fiind superioară faţă de poziţia Mântuitorului. Datorită mândriei şi superiorităţii omeneşti, scopul Domnului Isus Cristos este de ai căuta pe cei care sunt robiţi de astfel de practici.
Este important ca fiecare păstor sau lider (care se află într-o poziţie de conducere a Bisericii lui Cristos) să menţină Cuvântul lui Dumnezeu în centrul lucrării la care au fost chemaţi. În acelaşi timp, responsabilitatea fiecărui lider este de a mobiliza membrii bisericii pentru a se implica în cuminitatea în care au fost aşezaţi. Un exemplu pe care-l putem aplica este următorul:

Într-o societate, în care numărul prizionerilor (care ies din penitenciarele româneşti) este în creştere, Biserica lui Cristos este chemată să acţioneze ca şi un agent al celor care nu se pot apăra sau reintegra în societate. Deşi această lucrare apare a fiind dificilă, scopul bisericii locale este de ai prezenta pe aceştia înaintea autorităţiilor locale, al căror responsabilitate este de ai integra pe oameni în comunitate. În acelaşi timp, Biserica locală (acolo unde este cazul) trebuie să planifice anumite strategii educaţionare, prin care membrii bisericii locale au oportunitatea de a investii darurile primite prin ai ajuta pe cei nevoiaşi. Prin această acţiune, observăm că misiunea bisericii nu este de aş hrăni membrii, ci de ai echipa pe aceştia pentru a se implica în misiunea lui Cristos, de ai rascumpăra pe oameni şi de ai prezenta pe aceştia înaintea Mântuitorului. Astfel, pentru această lucrare:

a. trebuie să-i iubim pe oameni.
b. trebuie să ne îngrijim de nevoile oamenilor.
c. trebuie să-i aducem pe oameni înaintea Mântuitorului.
d. trebuire să-i ucenicizăm pe aceştia în prezenţa Mântuitorului cu ajutorul Cuvântului Său.  

Aşa cum am observat în lucrarea Mântuitorului, lucrarea socială şi spirituală are un scop definit şi nedezbinat. Asemănătoare trebuie să fie lucrarea bisericii locale în secolul XXI, deoarece aceasta a fost chemată, împuternicită şi trimisă în societate de a fi o biserică căutătoare, adică o biserică care este interesată de nevoile celor asupriţi. 

 

Cristos trimite, Biserica se implica

Daca Cristos este Cel care cheama si imputernicieste, iar biserica este cea care trebuie sa identifice slujitorii chemati, iar mai apoi, sa se roage inaintea lui Cristos pentru a-i imputernici in lucrare, a treia responsabilitate a Bisericii este de a se implica in aceasta lucrare. Deseori Biserica nu-si asuma aceasta responsabilitate, ci dimpotriva, intelegerea Bisericii este ca odata ce o persoana este trimisa, Cristos ii este alaturi. Desi acest lucru este adevarat, as dori sa retinem urmatorul adevar prezent in lucrarea Mantuitorului. In Ioan 17, Cristos in rugaciunea Sa inaintea Tatalui promisese bisericii ca El va fi alaturi de aceasta pana la revenirea Sa pe acest pamant. În Matei 28, aceeasi promisune este prezentata inaintea ucenicilor, care au fost trimis de Cristos in misiunea de evanghelizare si ucenicizare a celor care doresc Sa-l urmeze pe Cristos.

Astfel, chemarea bisericii este sa-si asume responsabilitatea de a fi alaturi de cei care sunt trimisi in lucrare sau misiune. Am observat mai sus ca Cristos ii trimite pe ucenici in lucrare, dar aceasta responsabilitate nu s-a stins odata cu trimiterea lor, ci dimpotriva, Cristos este alaturi de ei, deoarece aceasta misiune este sub autoritatea Mantuitorului. Responsabilitatea lui Cristos (asa cum am vazut) este de a chema, imputernicii si a trimite, rezultand ca responsabilitatea Bisericii este de a identifica, de a se ruga si a se implica in aceasta misiune. În acest fel Biserica lui Cristos este implicata intr-un parteneriat cu Cristos in campul Evangheliei, despre care Pavel ne vorbeste in Filipeni 1, si care ar fi cunoscut aceste principii folosite de Cristos.

 

Cristos imputerniceste, Biserica se roaga

Daca Cristos este Cel care isi cheama lucratorii Sai, atunci tot El trebuie sa fie Cel care ii imputerniceste pe acestia in lucrare, deoarece aceasta lucrare nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. Astfel, responsabilitatea bisericii nu este de a-i imputernicii pe oameni, ci dimpotriva, responsabilitatea acesteia este de a sta în rugaciune pentru cei trimisi în lucrare. Prin rugaciune biserica lui Cristos vine inaintea Mantuitorului, care este conducatorul acesteia. Daca biserica lui Cristos isi asuma responsabilitatea de a indentifica persoanele chemate, aceasta va intelege ca atunci cand Cristos isi cheama slujitori Sai, El ii va imputernici in privinta lucrarii la care au fost chemati. Dar daca aceasta chemare si imputernicire apartine lui Cristos, de ce trebuie sa ne rugam?  Nu este indeajuns ca Cristos Si-a ales si imputernicit slujtorii Sai? Care este scopul rugaciunii in aceasta situatie?

Rugaciunea Bisericii trebuie sa fie asemanatoare cu cea a liderilor bisericii primare, prin care acestia aduceau nevoile lor inaintea lui Cristos pentru a alege care dintre cei identificati sunt (si) chemati pentru lucrare. Astfel, Luca ne prezinta in Faptele Apostolilor diferite strategii prin care acest exemplu este practicat de apostoli si de cei care sunt chemati sa slujeasca fata de Cristos si de creatia Sa.

 

Cristos cheama, Biserica identifica

Pe parcusul celor patru Evanghelii observam nevoia de lucratori intr-o lume inconjurata de diferite probleme, in care locuitorii acesteia sunt in asteptarea vindecarii fizice si spirituale. Am observat mai sus modul in care Cristos si-a chemat ucenicii Sai, iar scopul acestei chemari a fost acela de a propovadui imparatia lui Dumnezeu unor comunitati care erau in rebeliune fata de Dumezeu. Este important sa intelegem ca intensitatea si dificultatea misiunii ne arata duritatea si pericolul acestei lucrari, in care si prin care, Cristos isi cheama ucenicii in lucrare.  Astfel, este necesar sa ne asiguram ca Biserica nu isi creeaza un rol de chemare a slujitorilor in lucrare, ci ramane la responsabilitatea ei este de a indentifica persoanele care sunt chemate de Cristos in lucrare.

In ultimii ani lucrarea de misiune a suferit enorm de mult, si asta datorita neglijentei fata de realitatea chemarii noilor slujitori in lucrare. O parte din strategiile vestice, desi au contribuit in aceasta zona, ne-au robit de realitatea si esentialitatea acestei chemari. Este incorect sa trimitem in lucrare persoane care nu sunt chemate de Cristos, nu au o pregatire specifica, si nici nu au o inima pentru o astfel de lucrare. Observati ca misiunea chemarii pe care Cristos a desfasurat-o alaturi de oameni si alaturi de ucenicii Sai, a fost acea de invatator – ucenic, prin care Cristos, mai intai si-a pregatit ucenicii, iar mai apoi i-a trimis in lucrare. La fel trebuie sa se intample si in Biserica lui Cristos, fiindca Biserica a fost chemata de Cristos pentru a interactiona cu societatea in care este asezata, si care este in cautarea adevarului esential.

 

Cum ii evanghelizam pe cei coplesiti de pacat?

Doctorul Luca ne-a prezentat in pasajul selectat (Luca 8:26-39) modul in care Cristos a evanghelizat acest om. Dupa cum am observat mai sus, initiativa planului de vindecare a celui indracit incepe cu Cristos, prin dorinta de a-l scoate pe acest om dintr-o situatie disperata si prin plasarea acestuia intr-un context al acceptarii si demnitatii umane. Aceasta metoda ne prezinta importanta reintegrarii unei persoane in trupul lui Cristos si in Comunitatea Acestuia. 

Deseori metodele folosite ne ingreuneaza lucrarea la care am fost chemati. Intr-o Biserica din Marea Britanie am ramas uimit la modul in care o Biserica evangheliza comunitatea in care se afla. Intentia pastorului prin a creea un baner publicitar pe care scria `Isus este viu – intrati in biserica pentru mai multe detalii`, era o modalitate lipsita de eficienta si incorecta. Astfel de exemple sunt absurde, deoarece prin astfel de actiuni cerem oamenilor ca acestia sa vina in Biserica fara ca noi sa mergem si sa-i ajutam sa-l urmeze pe Cristos. Daca ne-am imagina ca Isus ar fi stat de cealalta parte a Gherghesenilor, adica in Galilea, si ar fi inaltat un baner pe care ar fi stat scris urmatoarele cuvinte „daca doriti sa fiti eliberati de duhurile rele, marti ma veti gasi pe tarmul Galileii”. Automat vom observa ca acest baner nu ar fi putut sa fie observat de individul posedat de aceasta legiune, din zona Gherghesenilor. De aceea este important sa intelegem necesitatea realizarii ca Isus a intampinat atat acest indracit cat si comunitatea acestuia. Noi trebuie sa facem acelasi lucru.

Scopul Bisericii este de a-si asuma responsabilitatea de a pregatii membrii bisericii pentru a interactiona cu societatea in care locuiesc. Esentialitatea implicarii in societate rezulta in faptul ca principiile crestine sa afecteze fiecare sector al societatii din care facem parte. De exemplu, intr-un Centru de Plasament, care are nevoie de o perspectiva crestina pentru ingrijirea copiiilor, ca si crestini este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca ne implicam in astfel de Centre de Plasament, cu scopul de a oferi copiilor un viitor prin care pot fi binecuvantati cu o ingrijire si dragoste biblica [16]. Pentru a avea un impact in aceasta sfera, Pastorii bisericii si centrele de educatie crestina, trebuiesc sa incurajeze cat mai multi frati si surori pentru a se specializa in asistenta sociala crestina, pshiologie crestina, administratie si consultanta crestina. Pentru a avea un efect in aceasta lucrare, trebuie sa ne asiguram ca avem un parteneriat cu Organizatiile Statului Roman, nu pentru a ne folosi de acestea, ci pentru a avea un impact asupra lor.  

 

Misiunea lui Cristos in Luca

Cu Isus in Valea Mortii
Luca 8:26-39

A doua investigatie a doctorului Luca este de a ne introduce in lucrarea de misiune pe care Cristos a desfasurat-o printre oameni. In acest articol dorim sa privim asupra unui caz mai special in care Cristos isi arata suprematia asupra fiintelor iubite de Trinitate. Pentru a observa transformarile pe care Isus le produce in viata unui om, trebuie sa privim cu atentie la contextul societatii, la caracterul acestuia, si mai presus de toate, la nevoia comunitatii de un mantuitor. Totodata este esential sa mentionam transformarea pe care Cristos o aduce in viata personajului din referinta selectata. Cristos nu doreste doar ca omul acesta sa fie eliberat ci si sa slujeasca societatii care il marginalizase pana atunci.

Prin personajul prezentat in Luca 8, sper sa nu ne atintim ochii spre o iluzie moderna incat sa ne ocupam doar de demoni (asa cum unii au ales să facă), ci doresc ca acest studiu sa ne ajute sa observam care este responsabilitatea noastra inaintea lui Cristos si inaintea societatii. Scopul nostru in aceasta lucrare este de a oferi un model prin care fiecare membru al Bisericii lui Cristos are oportunitatea de a folosi darurile si abilitatile pentru proclamarea Suveranitatii lui Cristos in fata intregului Univers.

 

Misiunea in Noul Testament

Misiunea atat in Vechiul cat si in Noul Testament apartine lui Dumnezeu, iar acest lucru este stiut deja in cercurile crestine . Desi aceasta misiune ii apartine Creatorului, personajul  prin care aceasta misiune isi i-a forma, deseori se interaba de ce Dumnezeu nu a oferit bisericii un plan mult mai clar in ceea ce priveste proclamarea Cuvantului Sau pentru toate natiunile. Cele doua Testamente au aceslasi scop de-ai prezenta pe oameni inaintea lui Dumnezeu , iar intrepretarea si proclamarea se faceau prin diferite metode folosite de slujitorii lui Dumnezeu pe parcusul ultimelor secole. 

Scopul nostru in aceasta lucrare este de a privi spre Noul Testament pentru a observa metodele intalnite si folosite in Evanghelia lui Luca. Pentru a stabilii anumite metode folosite de Cristos, si de ucenci (care mai traziu devin apostolii Bisericii lui Cristos), este important sa vedem contextul misiunii in Noul Testament.  Inainte insa de a ne ocupa de acest context, este necesar, sa discutam terminologia  cuvantului aflat in discutie.