Cristos cheama, Biserica identifica

Pe parcusul celor patru Evanghelii observam nevoia de lucratori intr-o lume inconjurata de diferite probleme, in care locuitorii acesteia sunt in asteptarea vindecarii fizice si spirituale. Am observat mai sus modul in care Cristos si-a chemat ucenicii Sai, iar scopul acestei chemari a fost acela de a propovadui imparatia lui Dumnezeu unor comunitati care erau in rebeliune fata de Dumezeu. Este important sa intelegem ca intensitatea si dificultatea misiunii ne arata duritatea si pericolul acestei lucrari, in care si prin care, Cristos isi cheama ucenicii in lucrare.  Astfel, este necesar sa ne asiguram ca Biserica nu isi creeaza un rol de chemare a slujitorilor in lucrare, ci ramane la responsabilitatea ei este de a indentifica persoanele care sunt chemate de Cristos in lucrare.

In ultimii ani lucrarea de misiune a suferit enorm de mult, si asta datorita neglijentei fata de realitatea chemarii noilor slujitori in lucrare. O parte din strategiile vestice, desi au contribuit in aceasta zona, ne-au robit de realitatea si esentialitatea acestei chemari. Este incorect sa trimitem in lucrare persoane care nu sunt chemate de Cristos, nu au o pregatire specifica, si nici nu au o inima pentru o astfel de lucrare. Observati ca misiunea chemarii pe care Cristos a desfasurat-o alaturi de oameni si alaturi de ucenicii Sai, a fost acea de invatator – ucenic, prin care Cristos, mai intai si-a pregatit ucenicii, iar mai apoi i-a trimis in lucrare. La fel trebuie sa se intample si in Biserica lui Cristos, fiindca Biserica a fost chemata de Cristos pentru a interactiona cu societatea in care este asezata, si care este in cautarea adevarului esential.

 

Pentru cine facem aceasta evanghelizare?

Initiativa lucrarii de rascumparare si reconciliere ii apartine lui Dumnezeu, deoarece, Dumnezeu prin Cristos Isus ne-a adus la El insusi, oferindu-ne un scop in viata, o misiune pe care trebuie sa o practicam, iar mai presus de toate, un Imparat caruia sa Ii slujim. Astfel evanghelizarea devine un parteneriat in care Dumnezeu este Cel care a initiat planul, Cristos a fost Cel prin care rascumpararea a avut loc, iar prin El, fiecare credincios si urmas al lui Cristos a fost si este imputernicit cu o lucrare fata de cei care sunt prizonieri in mormantul vietii intunecoase.

 

De ce avem nevoie?

In evanghelizare avem nevoie de fiecare membru care are capabilitatea si darul de a comunica mesajul Evangheliei celor care traiesc fara a avea o speranta si un scop in viata. Scopul proclamarii Evangheliei, nu este doar de a-i mantui pe oameni, ci prioritatea suprema este ca creatia iubita de Dumnezeu sa se subordoneze autoritatii Sale, iar mai apoi, sa-L glorifice pe Cristos prin implicarea si schimbarea Societatii din care face parte.  Pentru a avea un efect asupra societatii, este necesar sa ne asiguram ca liderii bisericii lui Cristos sunt pregatiti si capabili ca sa-si pregateasca membrii pentru lucrare. Asta inseamna ca lucrarea pastorilor consta nu doar in slujba de a predica, ci si asumarea responsabilitatii prin care sa implice membrii bisericii in lucrarea la care au fost chemati.

Argumentul pentru o astfel de decizie trebuie sa fie bazat pe realitatea faptului ca fratii si surorile, care sunt membri trupului lui Cristos, au daruri si capabilitati care sunt folositoare atat pentru Biserica lui Cristos, cat si pentru societatea in care traim. Daca pastorii, care sunt subordonati lui Cristos, sunt gata sa practice aceasta metoda de slujire, lucrarea acestora va fi mult mai eficienta.

 

Cum ii evanghelizam pe cei coplesiti de pacat?

Doctorul Luca ne-a prezentat in pasajul selectat (Luca 8:26-39) modul in care Cristos a evanghelizat acest om. Dupa cum am observat mai sus, initiativa planului de vindecare a celui indracit incepe cu Cristos, prin dorinta de a-l scoate pe acest om dintr-o situatie disperata si prin plasarea acestuia intr-un context al acceptarii si demnitatii umane. Aceasta metoda ne prezinta importanta reintegrarii unei persoane in trupul lui Cristos si in Comunitatea Acestuia. 

Deseori metodele folosite ne ingreuneaza lucrarea la care am fost chemati. Intr-o Biserica din Marea Britanie am ramas uimit la modul in care o Biserica evangheliza comunitatea in care se afla. Intentia pastorului prin a creea un baner publicitar pe care scria `Isus este viu – intrati in biserica pentru mai multe detalii`, era o modalitate lipsita de eficienta si incorecta. Astfel de exemple sunt absurde, deoarece prin astfel de actiuni cerem oamenilor ca acestia sa vina in Biserica fara ca noi sa mergem si sa-i ajutam sa-l urmeze pe Cristos. Daca ne-am imagina ca Isus ar fi stat de cealalta parte a Gherghesenilor, adica in Galilea, si ar fi inaltat un baner pe care ar fi stat scris urmatoarele cuvinte „daca doriti sa fiti eliberati de duhurile rele, marti ma veti gasi pe tarmul Galileii”. Automat vom observa ca acest baner nu ar fi putut sa fie observat de individul posedat de aceasta legiune, din zona Gherghesenilor. De aceea este important sa intelegem necesitatea realizarii ca Isus a intampinat atat acest indracit cat si comunitatea acestuia. Noi trebuie sa facem acelasi lucru.

Scopul Bisericii este de a-si asuma responsabilitatea de a pregatii membrii bisericii pentru a interactiona cu societatea in care locuiesc. Esentialitatea implicarii in societate rezulta in faptul ca principiile crestine sa afecteze fiecare sector al societatii din care facem parte. De exemplu, intr-un Centru de Plasament, care are nevoie de o perspectiva crestina pentru ingrijirea copiiilor, ca si crestini este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca ne implicam in astfel de Centre de Plasament, cu scopul de a oferi copiilor un viitor prin care pot fi binecuvantati cu o ingrijire si dragoste biblica [16]. Pentru a avea un impact in aceasta sfera, Pastorii bisericii si centrele de educatie crestina, trebuiesc sa incurajeze cat mai multi frati si surori pentru a se specializa in asistenta sociala crestina, pshiologie crestina, administratie si consultanta crestina. Pentru a avea un efect in aceasta lucrare, trebuie sa ne asiguram ca avem un parteneriat cu Organizatiile Statului Roman, nu pentru a ne folosi de acestea, ci pentru a avea un impact asupra lor.  

 

Vindecarea robului unui sutas

Matei 8: 5-13
Vindecarea robului unui sutas

Isus se afla in Capernaum cand vine la El un om, nu de rand ci un sutas, ce avea  oameni care il slujeau. Omul acesta vine la Isus pentru ai cere vindecarea nu a sotiei, a copiilor ci  a unuia dintre acesti sutasi. Nu putem spune ca nu s-ar fi descurcat fara el; aceasta cerinta catre Isus aratand dragostea  pentru supusii lui.
Domnul faca o remarca surprinzatoare : “Adevarat va spun ca nici in Israel n-am gasit o credinta asa de mare” , prin asta dorind sa spuna ca credinta omului acesta e mai mare decat a multora din poporul in care s-a nascut  Domnul,  poporul ales.

Daca ne uitam la credinta acestui om ne putem intreba oare credinta noastra cum e? Am putea sa ne imaginam ca Isus trece prin oras, un cunoscut de-al nostru, mai indepartat totusi, ar fi bolnav ; am merge oare sa-L cautam pe Isus pentru a-L ruga sa-l vindece pe cunoscutul nostru? Nu este asta doar un fapt al credintei ci si o implinire a poruncii iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
In zilele noastre cand cineva iubit este bolnav mergem sa luam medicamente, mergem la cei mai cunoscuti medici, de multe ori doar ca ultima solutie incercam rugaciunea. Dar atunci cand cineva care nu ne e asa de apropiat si drag este bolnav ce facem? Nu spunem oare las c-am sa ma rog pentru tine si de cele mai multe ori uitam s-o facem sau nici nu ne gandim sa cerem din toata inima si cu toata credinta vindecarea lui.
De cele mai multe ori ne temem sa ne rugam cu credinta, iar daca primim raspunsul ne miram si ne vine greu sa credem ( intamplarea cu Petru eliberat din inchisoare, Faptele Apostolilor 12: 13-17)
Dorinta Domnului pentru ziua de astazi ar fi o credinta care se bazeaza pe El, crede imposibilul cand il vede si cere ca lumea sa se trezeasca si sa-L vada pe El. Cand credinta si iubirea sunt in inima unui om acesta nu poate sta linistit fara sa doreasca ca cei din jurul lui sa se bucure impreuna cu el, sa aiba partasie cu ei si nu poate rezista fara rugaciune si citirea Scripturii.
Sa nu-l lasam doar pe sutas sa creada cu toata inima in Domnul ci sa ii urmam exemplul.

Bere Viorelia, Cluj-Napoca,

 

S-a nascut adevarul

Luca 2:14
S-a născut adevărul, pacea şi dragostea!

Venirea Mântuitorului în această lume reprezintă Darul Suprem făcut de Dumnezeu omenirii. Trebuie să întelegem că Mesia a venit să Se nască si să răscumpere sufletele oamenilor. S-ar fi gândit vreodată oamenii la aceasta? Un copilas să Se nască într-un staul pentru a salva omenirea de la moarte?

Noi nu trebuie să facem altceva decât să acceptăm acest dar suprem, pe Isus, în inimile noastre. El este regele regilor si Domnul Domnilor! Iar cei ce L-au primit în inimi sunt fii de rege! Orice om trebuie să I se închine pruncului Isus; dar nu este un singur prunc. Este Mântuitorul omenirii! S-a bucurat cineva de nasterea Mântuitorului? ,,Când au văzut ei steaua n-au mai putut de bucurie.” Magii au venit să I se închine lui Isus cu bucurie, asemeni unui rege. I s-au închinat mai înâi cu fiinta lor, iar apoi cu aur, tămâie si smirnă.N-ai vrea ca tu să primesti adevărul, pacea si dragostea în viata ta? Bucurati-vă! Bucurati-vă, căci vestea bună a nasterii Mântuitorului a ajuns până la noi! Ne bucurăm noi de nasterea lui Isus Cristos asa cum s-au bucurat păstorii si îngerii? Luca 2:14 ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pământ între oamenii plăcuti Lui.”Bucuria nasterii Mântuitorului nu trebuie să fie o bucurie de moment, ci o bucurie permanentă. Cristos a venit să Se nască într-o iesle, a trăit simplu, a luat chip de om ca să ofere omului ceul întreg.

Marilena Colda

 

Misiunea lui Cristos in Luca

Cu Isus in Valea Mortii
Luca 8:26-39

A doua investigatie a doctorului Luca este de a ne introduce in lucrarea de misiune pe care Cristos a desfasurat-o printre oameni. In acest articol dorim sa privim asupra unui caz mai special in care Cristos isi arata suprematia asupra fiintelor iubite de Trinitate. Pentru a observa transformarile pe care Isus le produce in viata unui om, trebuie sa privim cu atentie la contextul societatii, la caracterul acestuia, si mai presus de toate, la nevoia comunitatii de un mantuitor. Totodata este esential sa mentionam transformarea pe care Cristos o aduce in viata personajului din referinta selectata. Cristos nu doreste doar ca omul acesta sa fie eliberat ci si sa slujeasca societatii care il marginalizase pana atunci.

Prin personajul prezentat in Luca 8, sper sa nu ne atintim ochii spre o iluzie moderna incat sa ne ocupam doar de demoni (asa cum unii au ales să facă), ci doresc ca acest studiu sa ne ajute sa observam care este responsabilitatea noastra inaintea lui Cristos si inaintea societatii. Scopul nostru in aceasta lucrare este de a oferi un model prin care fiecare membru al Bisericii lui Cristos are oportunitatea de a folosi darurile si abilitatile pentru proclamarea Suveranitatii lui Cristos in fata intregului Univers.

 

Misiunea in Noul Testament

Misiunea atat in Vechiul cat si in Noul Testament apartine lui Dumnezeu, iar acest lucru este stiut deja in cercurile crestine . Desi aceasta misiune ii apartine Creatorului, personajul  prin care aceasta misiune isi i-a forma, deseori se interaba de ce Dumnezeu nu a oferit bisericii un plan mult mai clar in ceea ce priveste proclamarea Cuvantului Sau pentru toate natiunile. Cele doua Testamente au aceslasi scop de-ai prezenta pe oameni inaintea lui Dumnezeu , iar intrepretarea si proclamarea se faceau prin diferite metode folosite de slujitorii lui Dumnezeu pe parcusul ultimelor secole. 

Scopul nostru in aceasta lucrare este de a privi spre Noul Testament pentru a observa metodele intalnite si folosite in Evanghelia lui Luca. Pentru a stabilii anumite metode folosite de Cristos, si de ucenci (care mai traziu devin apostolii Bisericii lui Cristos), este important sa vedem contextul misiunii in Noul Testament.  Inainte insa de a ne ocupa de acest context, este necesar, sa discutam terminologia  cuvantului aflat in discutie.   

 

Tineri in Misiune 2

2. Nu sunt destul de maturi
Acesta este un alt argument de neconceput la care unii simt nevoia sa isi aplece urechea in zilele noastre. Nu sunt sigur daca avem nevoie doar de oameni maturi in cadrul misiunii deoarece adevarul acestui fapt este ca niciunul dintre noi nu este suficient de matur pentru aceasta mare insarcinare. Astazi Cristos are nevoie de fapt de oameni care sa mearga in misiune si sa raspunda plangerilor celorlalte fiinte umane si sa invete de la oamenii acestia pe care ii servesc. Misiunea este un taram pe care ma duc nu doar sa servesc, ci in care am sa invat, am sa fiu provocat a trai in acest mod de acum incolo. Invat cum altii traiesc in circumstantele in care s-au nascut si le compar cu ale mele pentru a putea vedea nevoia masiva a Misiunii. Acest lucru nu este bazat pe valabilitate. Trebuie sa ii schimbam pe oamenii din jurul nostru, fie prin actiune, fie prin cuvant. Un exemplu este acela al oamenuilor saraci. Lumea devine din ce in ce mai saraca pe masura ce ne-crestinii si crestinii ii exploateaza pe cei saraci. Vocile tacute nu pot fi auzite, dar ele sunt prezente in societatea noastra. Dumnezeu i-a pus pe oamenii saraci in situatiile in care se gasesc. De aceea, scopul nostru, in calitate de copii ai lui Dumnezeu, este sa ii tratam pe acestia cu dreptate si respect, păsandu-ne si facand in asa fel incat acolo unde sunt oameni saraci sa fie si cineva caruia sa ii pese de ei. Pentru aceasta nu avem nevoie numai de oameni maturi, ci şi de oameni care sunt dispusi sa isi imparta umanitatea si, in special, dragostea lui Cristos fata de ei. [3].

 

Tineri in Misiune

Nu exista nici o indoiala ca transportul aerian ne face lumea din ce in ce mai mica. Tinerii au oportunitati de lucru si calatorie la care vechile generatii nici nu au visat. Este foarte obisnuit pentru tineri ca in vacantele de vara, sau in anii GAP, sa-L slujeasca pe Dumnezeu in afara hotarelor tarilor lor. Dar cu aceste oportunitati vin acuzatii si cinism. Acuzatiile adesea vin din cadrul bisericii, de la oamenii carora le plac sa fie observatori, si nu lucratori in aceasta holda coapta. Misiunea interculturala ii starneste inevitabil pe oameni sa vorbeasca, iar adesea auzim remarci la adresa tinerilor, care suna ca si acestea:

„Ei se duc la distractie/vacanta; Nu sunt destul de maturi; Se pot duce pentru ca n-au responsabilitati; Ei nu au familie langa care sa stea si de care sa ingrijeasca, deci e usor pentru ei sa plece in Misiune; E mai usor pentru ei; Ei nu au obligatii pe care sa le pastreze sau sa le faca; Ei sunt prea tineri sa lucreze sau sa fie implicate in vreo misiune interculturala; Ei cheltuiesc prea multi bani”